Mărturisim că atunci când am convenit cu domnul loan Goman tema unei viitoare teze de doctorat - materialiazată în cartea de față relativă Ia componenta artizanală a existenței țărănești, pe un areal în care prezența sa, atestată etnografic, era spectaculoasă, am avut deopotrivă speranțe și îndoieli: speranțe pentru că demersul colegului nu pleca de la zero, că alături de insistența etnografilor asupra unui foarte vizibil fenomen de specializare meșteșugărească, mai ales la nivelul zonei Beiușului, alți cercetători reușiseră să pătrundă, pe căi diverse, și în aspectele de ordin istoric ale fenomenului. Nu putem vorbi însă de o abordare frontală, sistematică, până Ia cercetarea lui loan Goman; îndoielile nu țineau de capacitatea autorului de a face față provocării ci de putința documentării, constatând din propriile cercetări odată în plus că lumea rurală lasă urme istorice în general discrete, mai cu seamă indirect, atunci când interesul altora este focalizat asupra sa. Ca istoric al lumii rurale ai neșansa să parcurgi dosare voluminoase și să obții în folosul cercetării doar niște valori numerice consemnate sec într-un tabel, pe o chitanță etc. Este și povestea cercetării domnului Goman care însă are marele merit de a fi avut răbdare, de a fi căutat cu tenacitate și în final, de a fi dat o imagine convingătoare a dimensiunii artizanale a lumii rurale din Crișana, într-o perioadă de presiune a modernizării exercitată asupra sa.