Dintru început, autorul motivează cercetările sale prin faptul că „istoriografia românească se confruntă cu o insuficiență de publicații științifice” de genul acesta și tocmai de aceea „ne-a determinat să cercetăm aspectele legate de viața economică orădeană, cu ținta fixă industria de fabrică”, iar pentru a-și atinge scopul „ne-am îndreptat atenția către sursele primare, colecțiile de presă scrisă și particulare și, nu în ultimul rând, asupra mărturiilor orale”. Se știe prea bine că bibliografia românească în acest domeniu este foarte săracă, deoarece multă vreme industria anterioară realităților comuniste era considerată minoră, depășită și, deci, fără prea mare interes. Realizările socialiste, marile complexe industriale din deceniile 6-9 ale secolului al XX-lea erau prezente în coloanele ziarelor și ale revistelor în fiecare zi. Ce fusese înainte trebuia dat uitării, cu atât mai mult cu cât mulți din vechii proprietari de antreprize au sfârșit tragic după acel 11 iunie 1948, când averile le-au fost confiscate în întregime de stat.