Lucrarea adună studii ale istoricului Nicolae Tanașoca cu privire la istoria bizantinologiei, influenței culturii grecești, a literaturii bizantine și comentariile la lucrările unor autori bizantini precum Mihail Psellos, Ana Comnena. De asemenea este analizată contribuția istoricului Nicolae Iorga în domeniul bizantinologiei și sunt publicatele traducerile în limba română ale unor opere grecești medievale precum învățămintele diaconului Agapet pentru împăratul Iustinian, învățămintele împăratului Vasile Macedoneanul pentru fiul său Leon, scrisoarea lui Manuel din Corint adresată lui Neagoe Basarab, lucrări de pedagogie creștină bizantine și altele. „Este îndeobște cunoscut faptul că poporul nostru și-a desfășurat viața într-un spațiu geo-istoric dominat vreme de mai mult de un mileniu de prezența Bizanțului. E adevărat că legăturile directe dintre Bizanț și români dacă-i exceptăm pe cei din sudul Dunării – au fost relativ puține și lipsite de consecințe foarte importante. În schimb,Bizanțul a exercitat o puternică influență asupra poporului român prin mijlocirea la început a slavilor de sud, iar mai târziu prin aceea a grecilor fanarioți și nefanarioți, moștenitorii direcți și cei mai reprezentativi ai tradițiilor bizantine. Viața și organizarea noastră de stat, concepția despre puterea politică, despre rosturile și legitimitatea ei, viața și organizarea noastră religioasă, creația literară și artistică, manifestările științifice și filozofice, învățământul românesc au purtat, cel puțin până în zorile epocii moderne, o puternică amprentă bizantină.”