Lucrarea de față a servit ca și suport de curs pentru studenții Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității din București care studiau istoria limbii române literare. Acest modul este dedicat literaturii române din secolul al XIX-lea. Este organizată cronologic pornind cu perioada pașoptistă și ajunând în perioada marilor clasici. Cursul este organzat pe șapte capitole. Primul capitol este dedicat operelor și tendințelor autorilor care făceau parte din școala etimologică: Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian și Ion C. Massim. Capitolul se încheie cu analiza etimologismului ortografic și apariția curentului junimist, în jurul lui Titu Maiorescu, precum și a școlii fonetice a lui Aron Pumnul și a influenței italiene din operele lui Ioan Heliade Rădulescu. Capitolul al doilea analizează dezvoltarea stilului beletristic între 1830 - 1870, respectiv operele scriitorilor și poeților pașoptiști Costache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Ion Ghica, și Nicolae Filimon. Capitolul al treilea analizează sistematic dezvoltarea stilului epic și liric între 1830 - 1870, precum și influențele curentului romantic și clasic în literatura română. Capitolul al patrulea analizează contribuția scriitorilor din generația pașoptistă în dezvoltarea limbii române literare. Capitolul al cincilea este dedicat operei lui Mihai Eminescu, îndeosebi la contribuția operei eminesciene la înnoirea limbajului poetic modern românesc. Capitolul al șaselea este dedicat operei lui Ion Creangă iar capitolul al șaptelea operei lui Ion Luca Caragiale.