Lucrarea reprezintă un demers legat de acțiunea de reabilitare a memoriei „Celui ce a fost hărăzit să fie ctitorul României Mari”. În anul aniversar al bicentenarului nașterii lui Alexandru Ioan I-iu Cuza (1820-2020), trebuia făcut demersul publicării prezentei lucrări, astfel încât documentele edite și inedite să fie adunate într-un volum menit a deschide o nouă fereastră pentru recuperarea istorică a Casei Cuza și transformarea ei în Muzeul Alexandru Ioan I-iu Cuza din Galați. Pentru alcătuirea acestui volum, au fost cercetate peste 1000 de documente edite și inedite, selecționând doar 394 dintre acestea, oprindu-ne la momentul în care Asociația Casa Cuza-Vodă hotărăște să doneze Muzeul Cuza-Vodă Strajei Țării, la 1 martie 1939. Locul nașterii domnitorului este încă în atenția istoricilor; este însă cert că Ioan și Sultana Cuza, părinții viitorului domnitor, s-au stabilit în Galați în jurul anilor 1827-1828, locuind împreună cu cei trei copii ai lor, Dimitrie, Alexandru și Soltana, într-un imobil ridicat pe locul cumpărat de postelnicul Ioan Cuza, de pe Ulița de lângă mal, Mahalaua Poștei, Ciastia a IV-a, astăzi Muzeul „Cuza-Vodă”, str. Alexandru I. Cuza, nr. 80. Este posibil ca aceasta să fi fost una dintre puținele case elegante din Galați, construite din piatră, pe o fundație de cărămidă, în anii 1829-1830, deoarece medicul german F.S. Chrismar consemna, în jurnalul său de călătorie din anul 1834, că, la Galați, în afara locuinței pârcălabului construită din piatră, „totul este clădit din lemn". Cert este că această casă a oferit momente de bucurii și neliniști pentru toți membrii familiei Cuza care au locuit în ea. După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei și Valahiei, în Casă a locuit doar mama sa, Sultana Cuza, născută Cozadini, până la moartea sa, survenită în data de 20 mai 1865. Înmormântarea a avut loc în curtea bisericii Vovidenia din Galați, în prezența Domnitorului și a soției sale, iar în 1873 rămășițele pământești ale Sultanei Cuza au fost strămutate la Ruginoasa alături de cele ale fiului său, Alexandru. A fost ultimul popas pe care Alexandru Ioan I-iu Cuza l-a mai făcut în Galați, locuind câteva zile în casa părintească din strada Cuza Vodă. După abdicarea și exilul Domnitorului Alexandru Ioan I-iu Cuza casa din Galați a familiei Cuza a fost închiriată, probabil, doctorului Dimitrie Vizzu, fiul primului primar al municipiului Galați, profesorul Ioan Vizzu. Lăsată o perioadă lungă de timp neîngrijită, la cumpăna dintre veacuri, se încerca salvarea Casei Cuza-Vodă și redarea frumuseții de odinioară. În 1906, Nicolae Iorga pleda pentru înființarea unor „Muzee Județene” în România, unde orice vizitator din țară sau străinătate să poată descoperi, prin obiectele expuse, istoria locurilor și a oamenilor însă a mai durat ceva timp până când Casa Cuza-Vodă să aibă un astfel de destin. În perioada interbelică, s-a desfășurat la Galați o întreagă campanie privind salvarea Casei Cuza-Vodă și transformarea acesteia în Muzeu de Istorie. Salvarea proiectului de răscumpărare și transformare a Casei Cuza-Vodă din Galați în Muzeu de Istorie a venit din partea Lt. col. Victor Rațiu, Șef de Stat Major al Diviziei 21 Infanterie din Galați, „sufletul” care „și-a legat numele de un act ferm patriotic și cultural” (doc.71, 160, 338). Primii pași în proiectul de răscumpărare și transformare a Casei Cuza în Muzeu Regional de Istorie, cu numele Alexandru Ioan I-u Cuza, au constat în constituirea Asociației Casa Cuza Vodă și adoptarea legală a Actului Constitutiv și a Statututelor Asociației. Lucrările de refacere a Casei Cuza-Vodă au început „în ziua de 28 Martie 1938, ora 7 dimineața când a căzut prima aruncătură de mistrie asupra ruinelor locuinței fostului Domnitor” (doc. 209). Într-un emoționant discurs ținut în fața Comitetului Asociației Casa Cuza-Vodă, institutorul Paul Pașa se arata fericit că „o mână de oameni, buni români și patrioți, au înfăptuit o mare operă națională”, aceea de a răscumpăra Casa Cuza-Vodă și a o transforma în Muzeu. Concomitent cu lucrările de refacere a Casei Cuza-Vodă au fost inițiate acțiuni prin care să fie colectat un patrimoniu muzeistic necesar înființării Muzeul Alexandru Ioan I-iu Cuza din Galați. Inaugurarea Muzeului Alexandru Ioan I-iu Cuza a avut loc în ziua de 24 ianuarie 1939, moment care marca împlinirea a 80 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, avându-l ca domn pe cel care, cu câteva luni înainte, plecase, pentru o scurtă periodă de timp, din casa familială din Galați la Iași, fără să prevadă drumul ce i-l hărăzise Dumnezeu. Cu multe obstacole (unele surprinzătoare), anul 1939 începea, pentru cultura gălățeană, sub aura restituirilor istorice naționale. Casa familiei Cuza din Galați devenea Muzeul Cuza Vodă, „răscumpărându-se o îndelungată vreme de rușinoasă indiferență”, iar „rușinea națională” de pe obrazulgălățenilor fiind ștearsă. Cristian-Dragoș CĂLDĂRARU