Cu o tradiție monastică din a doua jumătate a secolului al XVII-lea și mănăstiri închinate Locurilor Sfinte, orașul Galați, prin portul de la Dunăre, devine și locul de întâlnire al monahilor de la Vatoped, Sinai, Constantinopol, dar și a celor din lavrele muntene sau moldovenești, creându-se un cadru emulativ spiritual ortodox în care sunt implicați și oamenii cu stare materială locali prin daniile și ctitoriile lor. Stareții mănăstirii Neamțului sunt atrași în zonă prin daniile și privilegiile primite, dar și pentru procurarea peștelui. Mănăstirea „Sfinții Arhangheli”-Metoc din Galați a constituit obiectul cercetărilor istoricilor, pornindu-se de la publicarea unor documente de referință și inscripții iar recent și a unei încercări monografice. Studiul de față încearcă să pună la dispoziția cercetătorilor o mare parte a documentelor mănăstirii Sfinții Voievozi din Galați de la începuturile ei și până la 1858-1859. Costin CLIT