„Lucrarea de față are valoare istorică și de act cultural, dedicată în fond sutelor de mii de victime ale colectivizării din Teleorman, fie că a fost vorba de țăranii care au fost uciși sau trimiți în închisori și lagăre, fie că a fost vorba de tragedia sutelor de mii de oameni simpli care deseori nu au avut ce pune pe masă în fața copiilor după ce au fost deposedați de bunurile lor în numele „transformării socialiste a agriculturii”, cerute de Moscova și înfăptuite de comuniștii din România. Mijloacele istoriei orale au fost utilizate pe parcursul alcătuirii unor studii de caz în localitățile teleormănene Dobrotești, Siliștea, Ciuperceni, Slobozia Mândra, Siliștea Gumești, Izvoarele, realizate de Steluța Chefani-Pătrașcu, Ștefan Nedelcuță-Apope, Florin Chiriac, Luminița Camelia Gheorghe, Elena Tronaru și Cătălin Borțun, studii care sunt conținute în prima parte a acestei lucrări. Partea a doua cuprinde o valoroasă selecție de aproape 150 de documente din întreaga perioadă a colectivizării care ilustrează aspecte cu privire la modul în care autoritățile au pus la cale „transformarea socialistă a agriculturii” ca și reacțiile țărănimii – în mod sugestiv, aproape de sfârșitul volumului, documentul 142 este o listă cu țăranii din Siliștea Gumești care nu s-au încadrat în gospodăriile agricole colective, în vreme ce următorul document este un tabel centralizator cu medaliile acordate celor care au contribuit la colectivizarea agriculturii în raionul Drăgănești Vlașca.”