Un ipotetic bilanț al tumultoasei existențe a florentinului care și-a legat destinul de poporul român în mijlocul căruia și-a petrecut majoritatea timpului, în calitatea de comite de Timiș, nu va putea ocoli sau omite întrebările prin ce anume a reușit acest oștean cu o reputație de excepție să rămână în conștiința locuitorilor țărilor pe care le-a străbătut? Căror scopuri și-a închinat viața și ce a reușit să lase în urma sa? Care i-au fost reușitele și minusurile? Acestora, treptat, le-a dat răspuns timpul, iar cele peste șase veacuri care au trecut de la nașterea sa mărturisesc mai bine decât orice persistența personalității sale în memoria colectivă europeană.