Lucrare monografică ce aduce informații privind paleoeconomia animalieră a comunităților umane din neo-eneolitic dintr-o porțiune a Văii Teleormanului, și anume teritoriul cuprins între localitățile Lăceni, Măgura și Vitănești. Lucrarea se împarte în patru capitole precedate de o prefață și o introducere și terminându-se cu concluziile, lista bibliografică și anexele, o selecție de fotografii cu materialul studiat. Primul capitol prezintă mediul natural în care au trăit comunitățile neo-eneolitice și o cronologie a cadrului cultural, menționându-se totodată și situația privind cercetarea paleoeconomiei animaliere pentru fiecare secvență cronologică. Capitolul al doilea prezintă metodologia cercetării pornind de la metodele de prelevare și eșantionare până la cercetarea în laborator. Capitolul al treilea este cel mai cuprinzător și prezintă eșantioanele faunistice din siturile de la Măgura, punctele Boldul lui Ivănuș și Buduiasca, tell-ul de la Vitănești și de la Lăceni - Valea Cioroaical, urmărindu-se clasele de animale, speciile de mamifere domestice și sălbatice, repartiția numerică și procentuală a acestora, distribuția greutății eșantioanelor studiate. Pentru fiecare secvență a epocii, autorul face o analiză comparată a studiilor arheozoologice din diferite așezări eneolitice din spațiul românesc identificând tipare în ceea ce privește exploatarea resurselor animaliere din perioadele respective. Capitolul al patrulea prezintă evoluția paleoeconomiei animaliere din Valea Teleormanului pe parcursul a cca 2500 de ani cât și utilizarea animalelor de către comunitățile culturilor Precriș, Starcevo-Criș, Dudești, Vădastra, Boian și Gumelnița. Lucrarea are la bază teza de doctorat a autorului, susținută în anul 2010 în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București.