Articolul plasează memoria Tratatului de la Trianon, împreună cu întreaga comemorare a evenimentelor de la 1918-1920 ce au condus la prima tentativă de aplicare consecventă a principiului de autodeterminare națională, în relație cu dezbaterile de azi cu privire la memoria colonialismului, ea însăși însoțită de o respingerea tiparelor culturale ale imperialismului colonial. El pornește de la aparenta contradicție dintre cele două specii ale dialogului cu trecutul astfel delimitate, pentru a pleda apoi în favoarea coexistenței armonice a respectivelor discursuri.