Toate informațiile despre originea și vechimea satului Crăiești, atât scrise cât și orale, au caracter legendar, cam până în jurul anului 1700. Abia de la această perioadă încoace încep a se găsi indicații cu privire la existența Satului Crăiești, situat în vecinătatea Adamului, a Drăgușenilor și a Smulților.
Despre satul Crăiești, din fostul județ Covurlui, profesorul Moise Pacu, în lucrarea sa, Despre județul Covurlui, arată că această așezare, dimpreună cu aceea a Vârlezilor, au fost, încă de la originea lor, curat răzeșești. În Marele Dicționar Geografic al României, se arată că, în anul 1899, Crăieștii era o comună situată pe dealul Crăieștilor și formată dintr-un singur sat vechi răzeșesc. Mai departe, în legătură cu originea și denumirea satului, se arată că o legendă populară spune că denumirea de „Crăiești” ar veni de la un „Craiu”, așezat aici, în timpurile vechi, și care ar fi avut un fiu cu numele de Bărbante, căsătorit cu Bița, una din fiicele Bănesei din Băneasa. Însă altă versiune atribuie întemeierea satului Crăiești la trei „bătrâni”: Prosie, Bogdan și Sora, ce aveau porțiuni însemnate de pământ, ale căror hotare se cunosc și astăzi.
Printre bătrânii satului este acreditată și o altă legendă, care spune că privilegiul de răzeș – boier l-ar fi dobândit un anume căpitan Sârbu Craiu, din partea voievodului Ștefan cel Mare, drept răsplată pentru vitejia și credința cu care acest căpitan s-a luptat cu turcii la Vaslui. Astfel, el a devenit întemeietorul satului, care a preluat denumirea de Crăiești.
Datele monografice cu referire la caracteristicile majore ale satului și ale locuitorilor săi au putut fi urmărite și aflate în trecut, în special cu ajutorul studiilor genealogice asupra câtorva dintre familiile mai reprezentative și cu continuitate, din sat.
Printre puținele documente oficiale cu caracter civil-administrativ care s-au găsit în arhive, remarcăm înregistrările recensămintelor populației satului pe anii 1773-1774, 1832, 1839 și 1846, unde sunt trecuți, nominal, locuitorii satului, pe categorii și cu multe indicațiuni de înrudire între ei. Aceste documente se află la arhivele Statului de la Iași, unde se găsesc, de asemenea, și unele mitrici de stare civilă ale satului Crăieștii de Covurlui, amestecate și fără continuitate, pentru perioada până la 1847. Asemenea înregistrări în registrele de stare civilă, pentru perioadele mai apropiate, se găsesc și la arhivele Statului de la Galați și de la primăria comunei Vârlezi. Lipsesc datele de stare civilă între anii 1857-1867.
