„Volumul de față este prezentat publicului cu ambiția de a reda imaginea filosofului Tudor Vianu. Se știe că, datorită circumstanțelor istorice și ideologice pe care le-a traversat România, cât și din rațiuni de politică internă a Universității, așa cum a fost ea gândită de responsabilii anilor 1950, Vianu a fost obligat să se convertească de la filosofie la studiul Literaturii comparate. Preocupările sale mai vechi de stilistică, dar și solida pregătire filosofică i-au permis să o facă într-un mod salutar pentru tânăra generație de intelectuali ce ieșea de pe băncile școlii. Dezbaterea în zilele noastre, în jurul personalității și a locului lui Tudor Vianu este dusă în bună parte în perimetrul filologiei, aceasta, fără îndoială, atât din pricina impactului pe care profesorul l-a avut în câmpul disciplinei pe care a predat-o în ultima parte a vieții, cât și a numeroșilor săi elevi din această perioadă. Dincolo însă de considerentele biografice și legate de școala pe care Tudor Vianu a generat-o în domeniul filologiei, pare astăzi necesar să readucem în discuție temeiul filosofie al operei lui Vianu, publicând unele opere din perioada sa de creație cea mai fecundă. Îngrijirea textului s-a făcut după principii ușor diferite de cele adoptate în seria de Opere apărută la Editura Minerva. Plecând de regulă de la ultima ediție antumă, sau de la manuscrisul lui Vianu, am optat pentru un text mai puțin modernizat, sub aspect ortografic și morfologic, aproape de versiunea inițială, cu adaptarea minimă cerută de normele în vigoare, dar cu respectarea particularităților de limbă ale lui Vianu.”