Așadar, cum s-a făcut de am „devenit“ noi - românii - marele sacrificat la ospățul festiv al Aliaților? Pentru a răspunde acestei dureroase întrebări, trebuie să înaintăm, fără prejudecăți, pe labirinticul traseu al interacțiunilor și conexiunilor voite ale faptului istoric, ce au dirijat derularea acestuia într-un anume sens. Cu o altă exprimare, să vedem cum au decurs, într-o succesiune logic-temporală, preliminariile Armistițiului cu Aliații, din perspectiva șefului statului, mareșalul Antonescu, din cea a Opoziției, sau din a amândurora, ca și din cea a Coroanei și a persoanelor și grupărilor care gravitau în jurul ei.