Artur Gorovei, cel dintâi folclorist român care a arătat valoarea universală a descântecelor românești, în 1931, observa că „răsstrămoșii” noștri, deopotrivă cu alte populații vechi din Orientul Apropiat, au avut un cult deosebit pentru „Sfântul Soare”, ale cărui reminiscențe se văd în descântece, deoarece „întunericul însuși este o manifestație a principiului răului, după cum lumina este o manifestație a binelui”. Văzut ca zeul protector care luminează din înălțimea cerului și alungă întunericul, soarele este invocat în numeroase descântece, precum cele de dragoste.
Volumul al 8-lea cuprinde 194 de selecțiuni din fonoteca arhivei de folclor, alături de descântece fiind redate și diverse credințe despre agenții nocivi care provoacă bolile și apar în anumite perioade ale anului, de pildă la Rusalii, când aerul este bântuit de sufletele morților. Ielele, Bălțatele, Dânsele, Frumoasele, Mândrele, Rusaliile sau Vântoasele, ori Zburătorul, care sunt spirite sau duhuri ale văzduhului, active în nopțile cu lună plină până la cântatul cocoșilor, între Paști și Sânziene, când bântuie vânturile rele și vârtejurile. Și alte duhuri ocupau imaginarul țăranului, cum erau Joimărițele, Strigoii, Paparudele și Caloianul, în alte perioade ale anului. Repertoriul poate fi ascultat aici: https://cimec.ro/artele-spectacolului/colectii-de-inregistrari-audio/rasai-soare-fratioare-vol-8/
