Istoria fizicii face parte integrantă din istoria științelor naturii și studiază modul în care au evoluat ideile în fizică, ca domeniu de sine stătător. Istoria fizicii nu conține numai o înșiruire de date istorice, ci se ocupă și cu evoluția teoriilor în fizică, a metodelor de cercetare, care modifică dinainte reprezentările uriașe despre fenomenele fizice, limitările acestor reprezentări precum și modul evolutiv în care uneori sunt depășite. Lucrarea cuprinde șapte capitole grupate tematic. Primul capitol prezintă o periodizare a istoriei fizicii, de la stadiul contemplării directe (antichitatea și evul mediu), la stadiul analizei dezvoltate (perioada Renșterii și a Iluminismului) la stadiul sintezelor dezvoltate (nașterea fizicii clasice în secolul al XIX-lea, revoluția în fizică de la finalul secolului al XIX-lea și fizica contemporană, de după perioda interbelică). Capitolu al doilea prezintă o istorie a mecanicii, capitolul al treilea analizează istoria studierii căldurii și a fizicii moleculare, următorul capitol prezintă o istorie a studierii electricității și magnetismului. În capitlul al cincilea se prezintă istoria studiului opticii și a descărcării în gaze. Capitolul al șaselea studiază istoria cercetării fizicii atomice și nucleare iar în ultimul capitol se înfățișează o istorie a studiului fizicii corpului solid și semiconductorilor.