Monografie istorică ce prezintă viața și activitatea lui Silvestru Morariu Andrievici, un cleric ortodox român, care a ocupat funcția de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației între anii 1880 și 1895. A fost unul din cei mai de seamă cărturar români ai vremii din zona Bucovinei, având preocupări diverse. Ca om de cultură, Mitropolitul Silvestru Morariu a desfășurat o vastă și impunătoare activitate publicistică: lucrări didactice, religioase, sociale și de muzică bisericească, toate scrise în limba română și limba germană. Alături de alte figuri de ierarhi care în vremurile trecute au fost compozitori de muzică bisericească, traducători, prelucrători, cântăreți bisericești etc., Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici a susținut și ocrotit fără rezerve afirmarea muzicii bisericești, care a fost cel mai puternic factor de răspândire a culturii în masele credincioșilor și a înlesnit pasul către valorificarea limbii românești. Comprimată în două capitole, în partea întâi lucrarea abordează familia Morărenilor, obârșia, principalii reprezentanți pe care i-a dat această familie, comparabilă, prin locul și rolul ei, ca și prin numărul mare de personalități doar cu familia Hurmuzachi. In acest capitol autorul fixează cele mai importante momente ale formării și evoluției cărturarului, până la alegerea sa în scaunul mitropolitan, în 1880, personalitatea sa detașându-se și individualizându-se cu pregnanță.
În partea a II-a a lucrării, autorul Întreprinde o incursiune în evoluția Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina, prezintă succint antecesorii lui Silvestru Morariu Andrievici, preocupările și limitele acestora, problemele majore cu care se confruntau preoții și credincioșii, înfățișând momentul alegerii lui Silvestru Morariu Andrievici și principalele direcții ale activității sale: autonomia Bisericii, sinodul și congresul eparhial, cele „trei elemente care se condiționau reciproc, una pe alta”, lupta pentru recunoașterea și respectarea identității Bisericii Ortodoxe din Bucovina.
