În cartea sa "Istoria Besereceasca întocmită pre scurtu", Basiliu Rațiu oferă o privire detaliată asupra istoriei Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de la originile sale până în perioada contemporană a autorului. Lucrarea este structurată pentru a fi accesibilă și concisă, servind drept manual pentru seminarii și școli teologice. Lucrarea descrie fondarea și dezvoltarea Bisericii Române Unite, explicând contextul istoric și religios care a dus la unirea cu Roma. De asemenea, lucrarea analizează evoluția structurilor și ierarhiei bisericești, inclusiv rolul episcopilor, preoților și al altor oficiali ai bisericii, oferă informații despre liturghii, sacramente și alte practici religioase specifice Bisericii Greco-Catolice și prezintă evenimentele istorice semnificative care au influențat dezvoltarea și direcția bisericii, inclusiv sinoade, reforme și provocări întâmpinate. Basiliu Rațiu, cunoscut și sub numele de Vasiliu Rațiu (25 decembrie 1783, Turda - 12 decembrie 1870, Blaj) a fost un teolog, protopop greco-catolic, profesor, rector al Seminarului Diecezan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. A fost un susținător al mișcării de emancipare a românilor din Transilvania, jucând un rol semnificativ în mișcările culturale și naționale ale timpului său. Basiliu Rațiu s-a născut într-o familie nobilă română din Turda. A studiat în diverse orașe, inclusiv Turda, Aiud, Cluj, Blaj și Viena. A fost hirotonit preot celibatar în 1810 și mai târziu a obținut un doctorat în teologie și filozofie de la Universitatea din Viena. A slujit ca preot paroh în Ocna Mureș, canon la Blaj și rector al Seminarului Teologic din Blaj. A fost profund implicat în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, și a contribuit la dezvoltarea acesteia. Basiliu Rațiu a fost un susținător fervent al identității naționale românești și al patrimoniului cultural. A fost membru fondator al ASTRA (Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român) și a jucat un rol cheie în Adunarea de la Blaj din 1848. A scris mai multe lucrări importante, inclusiv "Dreptul canonic" și "Istoria Beserecesca", care au fost utilizate ca manuale timp de mulți ani. De asemenea, a lăsat o moștenire semnificativă prin contribuțiile sale la educație și biserică.
