Metafizica sau Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago (Icoana de nezugrăvit a științei sacrosante) reprezintă una din cele mai importante contribuții filozofice ale lui Dimitrie Cantemir. Lucrarea a fost scrisă în limba latină în anul 1700 și treatează teme fundamentale ale metafizicii, precum adevărul absolut, relația omului cu divinitatea, geneza, timpul, spațiul, mișcarea, viața și liberul arbitru. Structurată în mai multe cărți (capitole), opera este teosofică și explorează chestiuni complexe pe baza unui "adevăr pur," descoperit prin contact direct cu Dumnezeu, eliminând complet cunoașterea empirică. Cantemir respinge filosofia scolastică tradițională și adoptă o abordare critică față de logica și metafizica aristotelică, propunând în schimb concepte originale, precum: controlul experienței, creația, logica, liberul arbitru. Ultima și cea mai importantă carte (Cartea V) aprofundează concepția lui Cantemir despre viață, reducând tipurile vitale la patru și propunând un panteism subtil, în care sufletul divin este prezent în fiecare om. De asemenea, stilul magnific și latina impecabilă a autorului subliniază erudiția acestuia, fiind considerată o operă de referință nu doar în filozofia românească, ci și în cea europeană. Ediția de față cuprinde traducerea în română adnotată a operei lui Cantemir, fiind realizată de Nicodum Locușteanu, cu o prefață realizată de Emanuel C. Grigoraș.