„Scaune”, coordonată de Georgeta Roșu și semnată de Ruxandra Sârbulescu, Mariana Mardale, Anca Manolescu, Ioana Popescu și Costion Nicolescu, este o carte-obiect apărută în 1992 sub egida Muzeului Țăranului Român. Lucrarea documentează și reflectează expoziția omonimă dedicată scaunului țărănesc, abordându-l atât ca piesă de mobilier, cât și ca simbol cultural, mitologic și antropologic.
Cartea se articulează în jurul expoziției desfășurate la parterul și etajul muzeului, unde scaunul este prezentat în diversitatea sa funcțională și artistică: de la scaune joase folosite în gospodărie, la scaune de tors, bănci cu spătar și scaune înalte de masă. Fiecare tip este analizat în contextul regional (Vrancea, Banat, Transilvania, Muntenia etc.), cu accent pe forme, proporții, ornamentație și integrarea armonioasă în interiorul casei țărănești. Eseurile semnate de autori explorează dimensiuni simbolice și existențiale ale scaunului: Ruxandra Sârbulescu discută impactul scaunului în viața omului, de la primul contact al copilului cu lumea până la asumarea unui rol în comunitate; Maria Mardale reflectează asupra înscăunării ca gest de asumare a rostului și de eliberare a energiilor creatoare; Anca Manolescu analizează „arta așezării”, ca orientare spre țintă și deschidere spre transcendență. Ioana Popescu urmărește evoluția mentalității țărănești privind oamenii „așezați”, de la scaunele rudimentare la cele cu spătar; Costion Nicolescu evocă mituri și credințe despre rânduiala așezării în comunitate și ideea scaunelor cerești – tronurile divine.
„Scaune” este o lucrare de referință în studiul mobilierului tradițional românesc, remarcabilă prin abordarea sa interdisciplinară: etnografică, artistică, antropologică și filozofică. Ea nu doar documentează forme și funcții, ci revelează profunzimea simbolică a scaunului ca loc al rostuirii, al comuniunii și al memoriei. Prin varietatea contribuțiilor și prin prezentarea expozițională, cartea devine un instrument esențial pentru înțelegerea artei populare românești și a modului în care obiectele cotidiene capătă valențe spirituale și comunitare.
