„Lucrarea abordează într-o manieră monografică o unitate istorico-geografică distinctă, cea a Banatului medieval, originea și evoluția instituției cneziale, urmărită din secolul al XIII-lea și până în anul 1718, an ce a adus cu sine integrarea Banatului în structurile politico-statale ale Imperiului habsburgic. Investigația istoricului asupra cnezilor și a cnezatelor din Banat s-a dorit o cercetare de istorie instituțională și, în același timp, socială. Problematica este prezentată sintetic, încercându-se reliefarea trăsăturilor caracteristice și a schimbărilor complexe pe care le-a suferit statutul cnezilor pe parcursul secolelor, atât în cadrul integrator al regalității maghiare, cât și în timpul ocupației otomane, întregul eșafodaj științific fiind sprijinit pe interpretarea critică a documentelor și a altor surse care au stat la dispoziția cercetătorului. Problema cnezatului la români, ca și cea a voievodatului de altfel, a oferit istoricului prilejul de a adânci un fenomen de un caracter mai general atât de istorie instituțională, cât și socială, în care se impun a fi luate în considerare atât moștenirea romano-bizantino-slavă, cât și înrâuririle mai noi ale structurilor statale vecine, îndeosebi ale Ungariei și Imperiului otoman.”