„Privite în ansamblu, jocurile de priveghi păstrează imaginea fragmentată a ritualului de integrare a mortului (Gogiu, Guzu) care se derula unui jurul unei bătăi rituale (Nișca, Țoșca) și a focului purificator (Cărbunele, Leuca, Paiul). Din cauza specificului lor violent, uneori, se întâmplau nenorociri la aceste jocuri, însă caracterul ritualic le exonera de brațul legii pământești. Se spunea, de altfel, că „dacă moare unul la priveghi, n-are giudecată”, pentru că „la priveghi nu este lege” și nimeni nu se supără. Unele jocuri de priveghi, precum cele cu măști (Calul, Capra Ursul, Baba și moșneagul), „au trecut în sărbătorile calendaristice de la cumpăna anilor” , regăsite între obiceiurile de Anul Nou. În ambele ipostaze, momente de cumpănă, se performa un ritual al „violenței fondatoare”, în care masca simbolizează „totalitatea monstruoasă de unde va ieși o ordine reînnoită”. Jocul de priveghi rămâne cel mai terifiant martor al unei lumi străvechi, care a străbătut netulburat zbuciumul modernității în acest colț de lume.” Cuprinde un repertoriu de 56 de cântece populare ce pot fi ascultate pe audio.cimec.ro (sursa: http://audio.cimec.ro/Default.asp?q=f&f=%2FFonoteca+Arhivei+de+Folclor+Vasile+Adascalitei+%2D+CJCPC+T+Vaslui%2Fvol%2D4%2Djocuri%2Dsi%2Dcantece%2Dde%2Dpriveghi).