„Autorul folosește diferite izvoare și mijloace pentru a evoca viața și activitatea actorului Belcot și pentru a-i contura cât mai pregnant personalitatea. Drept introducere, un „Pro-domo" cu referiri la Belcot ale unor personalități literar-artistice. Sub titlul Scena ploieșteană, ne dă câteva date semnificative despre copilăria și adolescența lui Belcot, dar și despre Ploieștii de odinioară. Anii următori din viața lui Belcot, cuprinși în capitolul Elev la conservator, sunt la fel de sugestiv integrați în viața cultural-artistică a țării. „Primii pași" pe scenă îi făcuse încă înainte de 1906, când absolvise Conservatorul și tot atunci începe să traducă piese de teatru, să compună cuplete. Capitolul cel mai important, Actor la Teatrul Național, ni-l prezintă ca ,,gagist", apoi ca „societar" al „Naționalului", descrie participarea lui la turnee și stagiul de documentare la Paris (22 iunie-26 iulie), Munchen (26 iulie-8 august), Viena (8-10 august 1910), Berlin și alte orașe germane (18 iunie-12 august 1911). Este evocată prezența lui pe scenă, piesele în care a jucat, creațiile pe care le-a făcut, referirile din presă. Ultimele două capitole amintesc tribulațiile lui sub ocupația germană, îmbolnăvirea de tifos exantematic, moartea la 32 de ani și ecoul acesteia. În addendă: o cronologie, o fișă de creație, scrieri ș1 traduceri ale lui, documente și înserarea a două monoloage.” (Paul Popescu)