Este una din ultimele lucrări scrise de Dimitrie Cantemir. A fost scrisă în latină, între 1718 și 1719 și publicată în limba rusă la Sankt Petersburg în anul 1722. Este una dintre cele mai importante contribuții ale lui Dimitrie Cantemir la cercetarea istoriei și civilizației otomane. A fost scrisă la cererea țarului Petru cel Mare. Lucrarea trebuia să fie o parte a unei opere mai ample care să trateze religia musulmană și instituțiile otomane. Singura lucrare care a reușit să fie redactată este cea de față, dedicată religiei islamice. Principalele surse folosite de Cantemir au fost lucrări teologice precum „Muhamedige” de Yazidi-oglu Melimed, „Cartea testamentului” a teologului turc Muhamad ibn Bîr Ali Bîrgîlî și opera anonimă „Giuvaerele credinței”. Spre deosebire de alți autori creștini contemporani cu acesta, Cantemir dă dovadă de obiectivitate în prezentarea culturii și religiei islamice folosind chiar și expresii laudative la adresa lumii islamice. Volumul de față este prima traducere în limba română a lucrării, realizată de Virgil Cândea. Traducătorul a folosit versiunea lucrării tradusă în limba rusă. Cuprinde doar traducerea în limba română a textului original.