„Este un lucru ce nu mai necesită demonstrație acela că în istoriografia română la fel ca și în cea italiană, problema relațiilor româno-italiene și aceea a felului în care s-a reflectat istoria românilor în bogăția nesfârșită de izvoare italiene a constituit obiect de cercetare pentru mulți și valoroși istorici. Contribuțiile lui Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu, Alexandru Ciorănescu, Ramiro Ortiz, Giacomo Bascape, Andrei Oțetea, Alexandru Marcu, Mario Ruffini, Șerban Papacostea, Ștefan Andreescu și mulți alții sunt fundamentale în acest sens. Dar, nu mai puțin adevărat, este și faptul că bogăția materialului avut la dispoziție, precum și a problematicii care poate fi adusă în discuție și în atenția cititorilor este foarte departe de a se fi epuizat. Din această perspectivă considerăm că s-a scris foarte mult despre felul în care românii și spațiul românesc se reflectă în cultura italiană dar mult mai puțin despre imaginea Italiei și a italienilor în cultura română. Evident, s-au scris multe lucruri despre acest subiect dar încă nu există o sinteză în acest sens, iar numeroase detalii au fost foarte rar menționate sau ocolite cu desăvârșire.”