„Cartea de față are un caracter monografic și urmărește să elucideze în primul rând tipologia și arhitectura cetăților medievale dintr-o zonă precis delimitată, pentru care am utilizat diverse surse de informare, știri documentare, lucrări publicate și în manuscris, rezultatele unor săpături archeologice, acordând o atenție sporită mai ales analizei părților arhitectonice, chiar dacă acestea s-au păstrat într-o oarecare stare de ruină. Din acest motiv am omis din lucrare fortificațiile care, din diferite cauze, de-a lungul secolelor, au dispărut cu totul sau nu mai posedă suficiente elemente arhitectonice pentru a putea fi descrise, încadrate cronologic și stilistic cu toate că despre unele deținem informații documentare. Între fortificațiile din această categorie semnalăm în județul Alba, pe cele din: Ocna Mureș, Glogoveț, Ighiu, Bărăbanț, Vingard, Veseuș, Teiuș, Pianu de Jos, Berghin, Noșlac, Cenade, Vințu de Jos etc., iar din județul Hunedoara, pe cele de la: Dobra, Ilia, Brănișca, Romos, Geoagiu de Jos, Cucuiș etc., la care se mai adaugă fortificațiile antice de la Bănița și Căpîlna (jud. Alba), utilizate și în evul mediu. Credem, de asemenea, că în această zonă mai există fortificații nedescoperite sau neidentificate, între care menționăm cetatea Zaadkeu, probabil Vălișoara, județul Alba.
Prin această carte încercăm să îmbogățim cunoașterea fortificațiilor medievale din Transilvania, îndemnîndu-i totodată și pe alți cercetători să continue, sub o farmă sau alta, studierea tuturor cetăților din țara noastră. Este îndeobște cunoscut faptul că numeroase cetăți se află într-o avansată stare de ruină, nefiind încă cercetate arhitectonic. În lucrare ne-am propus să clarificăm în același timp cîteva din cele mai importante probleme referitoare la apariția și generalizarea arhitecturii militare de piatră din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, identificând un tip de cetate de tranziție de la arhitectura fortificațiilor de pămînt la a celor de piatră, care se prezintă în forma donjonului de piatră înconjurat cu valuri de pămînt și șanț, de tipul celor de la Cetatea de Baltă, Răchitova și Subcetate, întîlnit mai ales în zonele unde s-au menținut cnezii și voievozii români.”
