De fapt, încă de la început Horvath Sabina subliniază explicit două lucruri: mai întâi „faptul că în multe lucrări (din istoriografia românească) problema alimentației a fost dezbătută parțial și aleatoriu, ceea ce justifică pe deplin, credem noi, demersul de a oferi acestui subiect o abordare cât mai amănunțită"; iar mai apoi, dar nu în plan secund, într-o regândită tradiție a Analelor, necesitatea cercetării interdisciplinare - deci apelul la susținerea și informațiile oferite de medicină, economie, geografie, sociologie, artă, etnologie, demografie etc. Mai exact, am spune noi, descoperirea acelei „zone dense, de la nivelul solului", cum a numit-o Fernand Braudel în Structurile cotidianului, trecerea dincolo de statistici și documente seci.