Lucrarea de față este o ediție a lucrării „Laelius, despre prietenie” a filozofului roman Marcus Tullius Cicero. A fost scrisă în anul 44 a. Chr., la insistențele prietenului său Titus Pomponius Atticus. Relațiile dintre ființele umane și sensul vieții sunt principalele întrebări ale lui Cicero în acest tratat. El exaltă rolul și necesitatea prieteniei în relațiile sociale și viața politică romană cu numeroase exemple extrase din istoria Republicii, pe care Cicero o consideră epoca de aur a Romei. Cicero mai tratează importanța socială a prieteniei (amicitia) în altă lucrare filozofică „De oficiis”. Cartea e construitã sub forma unei serii de sfaturi pe care Caius Laelius Sapiens (190 - 129 a. Chr.) le dã ginerilor săi, Quintus Mucius Scaevola și Caius Fannius Strabo, la cererea acestora din urmã. Dialogul are loc la scurt timp după moartea lui Publius Scipio Aemilianus, prietenul său. Prietenia trainicã dintre Laelius și Publius Scipio era de notorietate, iar ginerii lui Laelius erau curioși sã afle cum gândește socrul lor dupã moartea bunului sãu prieten. Lucrarea s-a păstrat în cinci manuscrise medievale din secolul al X-lea. Ediția de față se bazează pe două ediții mai vechi germane, din 1875. Textul tratatului este redat în limba latină, cu observații și note în limba franceză. Marcus Tullius Cicero (106 - 43 a. Chr) a fost un filozof, om politic, jurist, orator și magistrat roman de la finele Republicii Romei. Provenea dintr-o familie de rang ecvestru din zona Latium. De numele său se leagă o operă imensă, fiind considerat părintele oratoriei antice, teoretizând arta retoricii dar și unul din cei mai importanți filofozi romani, în lucrările sale de filozofie încercând să adapteze modelele filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană. Printre cele mai importante lucrări de retorică se numără: De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) și Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței). Printre lucrările sale de filozofie se enumeră: De republica (Despre stat), De legibus (Despre legi), De natura deorum (Despre natura zeilor), De divinatione (Despre divinație), De fato (Despre destin). Tot de la Cicero s-a mai păstrat o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa