Manuscrisul cuprinde poezii scrise de Romulus Antonescu între anii 1952 și 1965, o perioadă de formare și maturizare literară, în care vocea sa poetică se conturează între sensibilitatea intimă și fascinația pentru simbolurile tradiționale. Aceste texte, păstrate în manuscris, pot fi privite ca un laborator liric, în care se regăsesc primele încercări de a transforma experiența personală în expresie artistică. Romulus Antonescu, cunoscut astăzi nu doar ca poet, ci și ca etnolog și cercetător al credințelor populare, s-a afirmat prin lucrări de referință dedicate simbolurilor și poeziei orale românești. A publicat studii despre modalitățile de exprimare ale poeziei populare, articole în reviste de specialitate și volume precum Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești (2016). În plan literar, poezia sa a fost adunată în volumul Lângă cuvinte (2015), care confirmă continuitatea unei sensibilități poetice născute în anii manuscriselor. Astfel, manuscrisul din 1952–1965 nu este doar o colecție de versuri, ci și o mărturie a începuturilor unui autor cu dublă vocație – lirică și științifică –, care va dedica întreaga sa carieră explorării limbajului, simbolului și memoriei culturale românești.