Volumul „Certitudini și ipoteze etimologice” de Dumitru Loșonți (Editura Academiei Române, București, 2007), publicat în colecția Etymologica a Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, reprezintă o contribuție amplă la studiile de etimologie românească, cu accent pe lexicul regional și pe reevaluarea etimologiilor considerate incerte, greșite sau insuficient documentate în marile dicționare academice. Lucrarea se înscrie în tradiția cercetărilor etimologice riguroase inițiate în cadrul Academiei Române și continuă preocupările autorului pentru clarificarea originii cuvintelor din fondul dialectal.
Cartea reunește contribuții redactate în ultimii cinci ani, majoritatea dedicate cuvintelor regionale consemnate în DA, DLR, DEX sau MDA, pentru care etimologia este necunoscută ori insuficient explicată. Alte articole analizează termeni neînregistrați în dicționare, dar atestați în atlase lingvistice, glosare sau materiale dialectale. Autorul își fundamentează demersul pe criterii esențiale pentru etimologie — forma și sensul cuvântului, aria de răspândire, termenii pentru noțiuni apropiate — și semnalează numeroase erori lexicografice provenite din transcrieri greșite, literalizări defectuoase sau interpretări nefondate. Structura volumului include: Note etimologice, secțiunea Etimologii pușcariene controversate, studiul Creații românești sau cuvinte moștenite?, precum și indici de autori și cuvinte, însoțite de două hărți lingvistice. O parte dintre articole sunt inedite, iar cele publicate anterior sunt integrate cu menționarea surselor.
Volumul se remarcă prin rigoare filologică și prin contribuția substanțială la corectarea și completarea etimologiilor din lexicografia academică românească. Prin identificarea formelor inexistente, a erorilor de transcriere și a interpretărilor nejustificate, autorul oferă un instrument indispensabil lexicografilor, dialectologilor și cercetătorilor preocupați de istoria limbii. Lucrarea promovează bune practici lexicografice — verificarea atentă a surselor, evitarea reconstrucțiilor nefondate, consultarea specialiștilor în dialectologie — și contribuie la protejarea „comorii lexicale” a limbii române. Prin amploarea materialului și prin acuratețea analizei, Certitudini și ipoteze etimologice se impune ca un reper în studiile etimologice contemporane.
