Cartea lui Barbu Theodorescu, Constantin Lecca, apărută la Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului – Imprimeria Națională, București, 1938, în seria Publicațiile Fondului Elena Simu (nr. II), este o monografie dedicată primului pictor modern român. Lucrarea pornește de la premisa că începutul secolului al XIX‑lea a reprezentat o ruptură culturală majoră pentru societatea românească, moment în care arta, literatura și educația au început să se desprindă de tradiția exclusiv bizantină și să se deschidă către influențele occidentale. Structura volumului urmărește evoluția lui Constantin Lecca în raport cu transformările epocii. După prefața care contextualizează renașterea culturală românească și rolul Ardealului în modernizarea Țărilor Române, cartea este organizată în capitole tematice: copilăria la Brașov, studiile în străinătate, activitatea de profesor la Craiova, contribuția sa ca tipograf și literat, precum și analiza operei sale de pictor. Autorul îmbină date biografice, observații istorice și interpretări critice, insistând asupra rolului lui Lecca în trecerea de la statutul de „zugrav anonim” la cel de artist modern, conștient de misiunea culturală a picturii. Importanța lucrării constă în recuperarea unei personalități esențiale pentru începuturile artei plastice românești și în ordonarea unui material documentar risipit, incomplet și adesea contradictoriu. Monografia oferă o perspectivă coerentă asupra unui moment de cotitură în cultura română și asupra unui artist care, deși imperfect după criteriile actuale, a fost un inovator și un deschizător de drumuri. Lucrarea rămâne valoroasă atât pentru istoricii artei, cât și pentru înțelegerea procesului mai larg de modernizare culturală a României în secolul al XIX‑lea.