Tema generală a lucrării „Numele proprii. Interfața semantică–sintaxă” de Mihaela Miron-Fulea (București, Editura Universității din București, 2005) o constituie analiza statutului lingvistic al numelor proprii, privite din perspectiva interacțiunii dintre semantică și sintaxă, în corelație cu dimensiunea pragmatică a limbajului . Autoarea pornește de la ideea că numele proprii, considerate mult timp elemente marginale ale limbii, au o complexitate ce nu poate fi explicată doar prin opoziția tradițională față de numele comune, ci necesită o abordare integratoare, care să țină cont de rolul lor referențial, de relația limbaj–gândire–realitate și de funcția lor de individualizare în discurs.
Lucrarea este structurată în două părți majore, corespunzătoare celor două dimensiuni fundamentale ale numelor proprii: pragmasemantică și morfosintactică. Prima parte analizează procesul de desemnare, raportul dintre nume proprii și nume comune, precum și principalele teorii logice și lingvistice despre sensul numelor proprii, susținând ideea că acestea funcționează ca predicate denominative caracterizate prin presupoziții de existență, unicitate și denominație . Partea a doua tratează aspectele morfologice și sintactice, evidențiind comportamentul flexionar, relația cu determinanții și tipologia construcțiilor în care apar numele proprii, demonstrând că acestea nu diferă fundamental de numele comune în plan sintactic și că pot apărea în diverse contexte fără a-și pierde statutul.
Importanța lucrării constă în contribuția sa la revalorizarea numelor proprii în lingvistică, prin depășirea perspectivelor tradiționale și integrarea acestora într-un cadru teoretic modern și complex. Studiul oferă un model coerent de analiză care evidențiază rolul numelor proprii în structurarea discursului și în raportarea la realitate, demonstrând că ele sunt esențiale pentru înțelegerea mecanismelor de referință și individualizare. Prin abordarea interdisciplinară și prin dialogul critic cu teoriile existente, lucrarea devine un reper important pentru cercetările din domeniul semanticii, sintaxei și pragmaticii limbajului.
