Subiect: În septembrie 1991, la puţin timp după reînfiinţarea Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, ca urmare a unui protocol încheiat între această instituţie, prin Comitetul Naţional Român ICOMOS, şi Comitetul Naţional German ICOMOS era hotărâtă demararea unui proiect comun pentru „Documentarea exhaustivă a patrimoniului cultural-artistic al aşezărilor din zona de colonizare săsească”. Pentru partea română proiectul a avut încă de la început o importanţă practică şi teoretică. Practică, în măsura în care propunea inventarierea unei zone mai puţin cercetată, a unui „habitat uman traditional devenit vulnerabil, sub efectul mutaţiilor socio-culturale şi economice ireversibile” şi teoretică, deoarece propunea racordarea sistemului de evidenţă a monumentelor din România la nivelul teoriei şi practicii europene prin asimilarea unei metode care, susţinută de consecvenţă şi profesionaIism, are performanţe unanim recunoscute. Noua metodă propune o schimbare la nivelul mentalităţilor, deplasând accentul de la abordarea tradiţională, monografică şi elitistică a monumentului luat izolat, la cea interogatoare, topografică.
Limba de redactare: română
Secţiunea: Monumente, ansambluri, situri – Atitudini şi mentalităţi
