Evoluţia dreptului românesc privind falsificarea documentelor istorice

  • Subiect: Problematica săvârşirii falsurilor şi uzul acestora în Ţările Române s-a constituit de secole în procedură juridică, iar aceasta în derularea sa conflictuală a atras necesitatea creării unor reglementări juridice mai generale, conturate la început oral, în cutume, iar apoi formulate în scris, sub denumirea de pravile sau legiuiri. Având în vedere faptul că, înainte de prima jumătate a secolului al XVll-lea, nu a existat un cod de legi scrise şi, nici după această dată când au apărut primele pravile în limba română, dar care nu făceau referire la falsul de documente, românii au trebuit să se folosească de prevederile Pravilelor împărăteşti şi de „Obiceiul pământului”, aşa cum rezultă şi din documentele analizate în acest articol. Conform viziunii autorului, legea românească se împarte în două: cea scrisă şi cea nescrisă. Legislaţia scrisă, o formează Pravilele şi legile, iar legislaţia nescrisă se află în „Obiceiul pământului”, care cuprinde un amestec variat de reguli juridice, moştenite din generaţie în generaţie.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Oltenia - Studii şi Comunicări
  • Editura: Sitech
  • Loc publicare: Craiova
  • Anul publicaţiei: 2004
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XV; anul 2004; seria arheologie-istorie
  • Paginaţia: 112-119
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  25 / 26   >  >|