Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Aspects of traditional fishing in South-Dobrudjan villages

  • TITLU în română: Aspecte ale pescuitului tradiţional în satele sud-dobrogene
  • Subiect: Practicarea pescuitului în satele aflate pe malul Dunării a reprezentat pentru locuitorii Dobrogei o ancestrală îndeletnicire, dar şi o importantă sursă de venituri. Prezenţa numeroaselor bălţi de-a lungul Dunării, bogăţia speciilor de peşti, dar şi existenţa unui inventar de unelte şi tehnici, conferă pescuitului o importanţă majoră în zonele de baltă ale Dunării. Locuitorii acestor aşezări au fost de-a lungul veacurilor furnizori de peşte şi pentru ţinuturile lipsite de acest aliment ieftin, care era preţuit atât de săteni, cât şi de orăşeni. Primele dovezi arheologice care atestă practicarea acestei ocupaţii pe teritoriul Dobrogei datează încă din epoca mezolitică, iar în epoca neolitică se înregistrează un progres considerabil în practicarea acestei îndeletniciri, prin folosirea plasei de pescuit, cu ajutorul căreia se putea pescui o cantitate mai mare de peşte. Pentru această perioadă istorică sunt relevante descoperirile arheologice care s-au făcut la Histria, pe malul Dunării: harpoane şi undiţe din os, precum şi greutăţi de plasă modelate din lut. În scrierile lăsate de numeroşi autori antici, între care îi amintim pe Arrian, Strabon şi Polibiu, pescuitul este prezentat ca o ocupaţie însemnată a locuitorilor acestor ţinuturi. Pescuitul a continuat să fie o ocupaţie importantă, aducătoare de hrană sau de venituri, în toate epocile care au urmat, indiferent de stăpânirea sub care s-au aflat cei care îl practicau. Potrivit documentelor, pescuitul se desfăşura intens mai ales pe Dunăre şi în bălţile vecine din care se pescuiau diverse specii: crap, ştiucă, şalău, caras, somn, sturion, scrumbie. În timp ce în majoritatea regiunilor ţării pescuitul a reprezentat o ocupaţie secundară prin care populaţia şi-a completat resursele alimentare, în unele sate din sudul Dobrogei (Oltina, Satu Nou, Aliman, Dunăreni, Rasova, Cochirleni, Topalu, Capidava Ghindăreşti), situate pe malul Dunării sau în apropierea bălţilor sau lacurilor, pescuitul a fost o ocupaţie de bază, care asigura atât necesarul de hrană, cât şi venituri însemnate pentru familiile pescarilor. Tehnicile de pescuit sunt variate, de la metoda clasică a pescuitului cu mâna până la utilizarea undiţelor sau a uneltelor confecţionate din împletituri sau plasă, printre care amintim: „vârşa”, „cârlionţul”, „setca”, „prostovolul”, „ava”, „năvodul”, „tifanul”. Folosită în toate satele mai sus menţionate, undiţa a rămas una dinte cele mai cunoscute unelte folosite în ape adânci, la pescuitul pe Dunăre sau în bălţile acesteia. Mijlocul de transport tradiţional folosit pentru această activitate este barca lucrată de meşterii specializaţi din sate precum Rasova, Ostrov, Topalu sau de lipovenii din Ghindăreşti.
  • Limba de redactare: engleză, română
  • Secţiunea: Ethnographie
  • Vezi publicația: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos
  • Editura: Muzeul Dunării de Jos
  • Loc publicare: Călăraşi
  • Anul publicaţiei: 2008
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXIV; anul 2008
  • Paginaţia: 381-387
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  31 / 32   >  >|