Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Du Pont à la Mer Majeure : notes de philologie et d’histoire

  • TITLU în română: De la ”Pont” la ”Marea cea Mare”: note filologice şi istorice
  • Subiect: Vechiul nume al Mării Negre, Pontos Axe(i)nos/Euxe(i)nos, poate fi explicat prin cuvântul grec “πόντοϛ” (derivat din radicalul indo-european *pent-), ce înseamnă marea aşa cum este văzută de un marinar (contrar lui “πέλατος”, înţeles ca mare văzută de locuitorii de pe ţărm). Ca şi în cazul Hellespontos şi Propontis, Euxinul păstrează sensul de “pasaj dificil” şi chiar devine în cele din urmă în sec. V a.Chr. “Pontos”: denumirea dată de locuitorii săi, care nu cunoşteau şi care nu frecventau alte mări, ar putea fi în aceeaşi măsură determinată de poziţia sa extremă în conexiune cu Oceanul înconjurător sau prin dimensiunile sale supraestimate, aşa cum va fi cazul în perioada bizantină pentru numele de “Marea cea Mare”. Epitetul “άζε(ι)νος”, schimbat probabil prin antifrază sau eufemism în “εύζε(ι)νος”, este un calc fonetic, provenit de la denumirea indo-europeană a nordului, marea “neagră”, opusă celei destinate sudului, cea “roşie”; împrumutate, prin diferiţi intermediari, din reprezentarea geo-cromatică a lumii dată de Ahemenizi, cele două thalassonime şi-au pierdut în limba greacă înţelesul lor original. Chiar dacă Marea Neagră redevine ”Neagră” numai prin dialectele turceşti, câteva hidronime şi toponime “negre” ale regiunii traco-scitice, precum şi asocierea încă din sec. VI a.Chr. a Mării Negre cu lumea infernală au determinat probabil păstrarea acestor adjective, neobişnuite în denumirile maritime.
  • Limba de redactare: franceză
  • Vezi publicația: Peuce
  • Editura: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
  • Loc publicare: Tulcea
  • Anul publicaţiei: 2008
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 6; anul 2008; subtitlu: Studii şi cercetări de istorie şi arheologie; serie nouă
  • Paginaţia: 165-188
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  9 / 27   >  >|