Akinakai de tip Soloha în contextul unei noi descoperiri de la Nistrul de Jos

  • Subiect: În anul 2011 a fost cercetat tumulul scitic nr. 7 de lângă satul Purcari (raionul Ştefan Vodă, Republica Moldova) al cărui mormânt principal a aparţinut unui bărbat cu o vârstă cuprunsă între 30-35 ani. Defunctul a fost depus întins pe spate cu capul spre vest. În partea de sud-vest a camerei funerare se aflau vârfuri de lance de diferite tipuri şi o amforă de tip Heraclea cu ştampila „Eὐρυδάμο”, indiciu prentru o datare timpurie (sf. sec. V – anii `90 ai sec. IV î.Hr.). Lângă umărul drept era un vas attic de tip „solniţă”, acoperit cu firnis negru. Pe gambele defunctului se aflau două cnemide din bronz, iar în regiunea oaselor toracelui a fost identificată o aglomerare de fragmente de plăcuţe din fier, care, probabil, proveneau de la o armură pe suport din piele. Mormântul mai conţinea cca. 110 vârfuri de săgeţi din bronz. Analiza preliminară a inventarului funerar permite datarea tumulului de lângă satul Purcari la sfârşitul sec. V î.Hr. Palma stângă a defunctului era plasată peste mânerul unui akinakes a cărui terminaţie a fost executată în stil animalier – în formă de capete de păsări stilizate, juxtapuse. Piese similare sunt larg răspândite din regiunea Dunării până la Uralul de Sud, între jumătatea sec. V şi jumătatea sec. IV î.Hr. Motivele ornitomorfe în ornamentarea terminaţiilor de akinakai scitici apar încă în sec. VI î.Hr. Terminaţia ajurată în formă de capete stilizate de păsări sau ghiare de pasăre prădătoare cu un ochi la bază, reprezintă evoluţia stilistică a unor tipuri mai timpurii, executate într-o manieră mai realistică. În articol, noi propunem unificarea spadelor şi pumnalelor cu asemenea terminaţii într-un tip aparte, în baza unui principiu eponimic, numindu-l tipul Soloha. Articolul include o analiză detaliată a complexelor cu akinakai de acest tip, în rezultatul căreia au fost definite limitele cronologice ale perioadei maxime de răspândire – anii 410-370 î.Hr. De un interes deosebit sunt descoperirile fortuite de spade şi pumnale de tip Soloha, răspândite pe un spaţiu larg, din Bulgaria până la Tiumen.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Peuce
  • Editura: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
  • Loc publicare: Tulcea
  • Anul publicaţiei: 2014
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 12; anul 2014; subtitlu: Studii şi cercetări de istorie şi arheologie; serie nouă
  • Paginaţia: 9-67
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  2 / 23   >  >|