Contribuţie la cunoaşterea răscoalei braşovenilor din 1688

  • Subiect: Lupta între cele două mari puteri pentru stăpânirea Transilvaniei era de fapt o luptă pentru dominaţia Europei de sud-est, pe care o stăpâniseră până atunci turcii şi asupra căreia întindea acum mâna monarhia habsburgică. Importanţa strategică pe care a avut-o Transilvania în această luptă rezultă dintr-un memoriu adresat împăratului Leopold I de generalul Caraffa, numit în 1688 comandant al armatei austriece. In acest memoriu, Caraffa numeşte Transilvania "avantpostul Ungariei şi al tuturor regatelor şi ţărilor Majestăţii-Voastre, situate dincolo de Dunăre… principat aşezat de natură ca o citadelă din care se poate domina şi ţine în frâu tot ce se întinde între Dunăre, Moravia, munţii Sileziei şi ai Poloniei". Cucerirea acestei ţări era deci o necesitate absolută pentru armata austriacă în 1688, când se pregătise a cuceri Belgradul şi a continua războiul în Ţara Românească, Serbia şi Bulgaria. Văzută din acest punct de vedere, era clar că Habsburgii intrau în Transilvania numai în calitate de cuceritori şi nu ca „eliberatori", cum s-a pretins ulterior. Astfel au judecat şi contemporanii acestor lupte. Mihail Weiss, renumitul jude al oraşului Braşov de la începutul secolului al XV-lea, i-a numit mai mult ,,devastatores" decât ,,defensores".
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Studii şi Articole de Istorie: SAI
  • Editura: Ştiinţifică
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1965
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 7; anul 1965
  • Paginaţia: 69-90
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  4 / 22   >  >|