Dările în secolele XIV- XVI în ţările române

Subiect: Dările feudale nu pot fi identificate cu impozitele moderne, care se datorează „în virtutea principiului de solidaritate naţională" (ori socială) şi acoperă „cheltuielile de interes general" (Paul Cauves, apud Tăutu, ,,Impozite"); ele au reprezentat, multă vreme, un venit privat al domnului, afectat întreţinerii persoanei şi curţii sale. Originar, toate au avut un caracter de rentă feudală; treptat şi paralel cu convertirea lor în bani, au devenit, prin extensiune şi finalitate, impozite. Majoritatea dărilor, cu excepţia birului, au început prin a se plăti în natură, consecinţă firească a economiei elementar structurate şi a nevoilor restrânse ale Curţii domneşti. Fiscalitatea bănească este un fenomen care anunţă economia de schimb capitalistă şi constituirea statului modern.
Limba de redactare: română
Secţiunea: Lexic de terminologie istorică
Vezi publicația: Studii şi Articole de Istorie: SAI
Loc publicare: Bucureşti
Anul publicaţiei: 1973
Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 23; anul 1973
Paginaţia: 110-118
Navigare în nr. revistă: |< < 22 / 27 > >|