Opera Convenţiei Naţionale

Subiect: Adunarea Convenţiei Naţionale care şi-a început activitatea în entuziasmul victoriei de la Valmy şi al proclamării republicii, prin forţa şi jertfa poporului şi a eroilor lui, a înfăptuit o operă atât de formidabilă încât părea a întrece orice forţă umană. În 26 octombrie 1795 tumultoasa Convenţie Naţională se dizolvă, totuşi, într-o atmosferă mohorâtă, de oboseală şi dezamăgire. Şi dacă membrii ei îşi strângeau mâinile cu efuziune şi mai aclamau încă republica, strigătul lor răsuna fals şi cam anacronic. Dispărea, totuşi, din istorie, unul din cele mai revoluţionare guverne din câte avusese parte omenirea până atunci. După uriaşul tumult revoluţionar întreţinut şi dirijat de Convenţie, s-a creat impresia că scena istoriei a rămas „goală".
Limba de redactare: română
Secţiunea: Istoria României şi istorie universală
Vezi publicația: Studii şi Articole de Istorie: SAI
Loc publicare: Bucureşti
Anul publicaţiei: 1975
Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 29; anul 1975
Paginaţia: 19-25
Navigare în nr. revistă: |< < 4 / 21 > >|