Settlements of Life and Death in Late Iron Age Sites from Sighişoara Region (Mureş County, Romania)

  • TITLU în română: Aşezări ale vieţii şi morţii în situri din epoca fierului din zona Sighişoara
  • Subiect: Înhumările umane în aşezări constituie un fenomen obişnuit în aria Daciei preromane. Ele sunt frecvente şi în zona Sighişoara în sec. I a.Chr.–I p.Chr. Gropi cu schelete umane au fost identificate în aşezări rurale situate pe văile laterale ale râului Târnava Mare, cum sunt cele de la Sighişoara–Valea Dracului şi Albeşti–Valea Şapartocului, dar şi în aşezarea fortificată de la Sighişoara–Wietenberg. Acestea din urmă sunt reprezentative pentru întreaga zonă, atât din punct de vedere al numărului mare de descoperiri, cât şi al diversităţii tipurilor de complexe cu înhumări umane. Cercetările de la Sighişoara–Wietenberg s-au desfăşurat în mai multe etape care se întind pe o perioadă de aproape un secol: între 1902 şi 1904 şi în 1938 (săpături C. Seraphin şi K. Horedt); între 1991 şi 1995 (săpături I. Andriţoiu şi A. Rustoiu). Gropi cu schelete umane au fost descoperite atât în interiorul aşezării, cât şi în imediata ei apropiere, unde s-a presupus existenţa unei arii rituale sau sacre. Aceste contexte de la Sighişoara–Wietenberg acoperă un spectru larg de situaţii arheologice. Din punct de vedere al poziţiei şi tratării corpurilor defuncţilor au fost identificate următoarele situaţii: schelete depuse în poziţie anatomică (mai ales copii); schelete întregi în diferite poziţii; schelete răvăşite sau dezmembrate; părţi de schelete (maxilare sau coaste). Din punct de vedere al numărului de indivizi gropile conţin: un defunct întreg; un defunct întreg dar cu oasele răvăşite; părţi de la un singur individ; mai mulţi indivizi întregi (maturi şi copii); mai mulţi indivizi dezmembraţi (mai ales maturi); doi indivizi din care unul parţial şi altul întreg. Se observă în general o tratare mai atentă a copiilor (infans 1), conform unor norme rituale care se repetă şi în alte aşezări. Prezenţa mai multor copii într-o singură groapă ar putea indica decesul lor concomitent datorită unor boli. Părţile de schelete descoperite izolat sau scheletele cu oase răvăşite ar putea indica practici de expunere-descompunere a cadavrelor sau deshumarea şi reînhumarea unor părţi de schelete. Scheletele de maturi cu urme de violenţă pot să indice practicarea unor sacrificii umane. Complexul nr. 8 din săpăturile lui C. Seraphin ar putea reflecta un ritual de fondare comunitar (al întregii comunităţi sau al unui grup al ei). Din punct de vedere funerar, marea majoritate a membrilor comunităţilor erau trataţi într-un mod „invizibil” din punct de vedere arheologic (poate incineraţi, resturile arse fiind împrăştiate în ape, în locuri din afara aşezărilor etc.). Unii membri ai elitei militare erau incineraţi şi depuşi împreună cu panopliile lor de arme în morminte plane sau tumulare în apropierea aşezărilor pe care le stăpâneau. Femeile posesoare ale unor bogate garnituri de podoabe din argint, probabil preotese, erau tratate funerar într-un mod „invizibil” arheologic, dar ornamentele şi vasele ceramice de metal erau „ucise” şi „înmormântate” în gropi practicate probabil în locuri sacre din apropierea aşezărilor. În acest context, depunerile de schelete umane din aşezări reflectă o tratare diferită a unor indivizi care constituiau din punct de vedere ritual categorii aparte ale societăţii: copii înainte de vârsta iniţierii, strămoşi, subiecţi (intra- şi/sau extra-comunitari) supuşi unor sacrificii, subiecţi care au suferit decese ieşite din comun etc.
  • Limba de redactare: engleză
  • Vezi publicația: Settlements of life and death : studies from prehistory to middle ages
  • Editura: Mega
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2016
  • Referinţă bibliografică pentru volum: anul 2016; seria Arheologie 14
  • Paginaţia: 313-330
  • Navigare în volum:  |<  <  16 / 22   >  >|