Consideraţii asupra unor lămpi romane descoperite în aşezarea civilă de la Tibiscum

  • Subiect: În clădirea XII – Thermae I, de la Tibiscum, în apodyterium a fost descoperit un lot de 9 opaiţe ce reprezintă o categorie aparte de piese de iluminat, alături de un număr de 2 lămpi din tipul Firmalampen cu ştampila (FESTI, APOLAVST(i)). Piesele ceramice au fost găsite într-un singur loc, comasate, ca şi cum au fost depuse pe un raft din lemn. În stadiul actual al cercetării, asemenea lămpi sunt cunoscute la Tibiscum, doar în punctul thermae I. Opaiţele nou identificate la Tibiscum se încadrează în categoria lămpilor din lut cu ciocul rotund, cu corpul de diferite forme (dreptunghiulare, circulare, triunghiulare), cu ansa reprezentând un vultur cu aripile desfăcute. Piesele sunt executate în tipar dintr-o pastă de culoare cărămiziu-deschis, cu angobă cărămizie; cu discul ornamentat uneori cu motive florale şi geometrice; decorul de pe bordură constă din butoni, iar ansa aplicată, executată la rândul ei în tipar. Opaiţele descoperite se încadrează în categoria lămpilor cu mai multe ciocuri, ce formează, astfel, specificul acestui tip de piese de iluminat. Deocamdată, asemenea piese sunt extrem de rare – în Dacia, în afara pieselor în discuţie, mai este cunoscută o singură ansa la Romula. În Moesia Inferior, la Durostorum s-a găsit un singur opaiţ întreg de acest tip (circular, cu 7 ciocuri, ansa în formă de vultur cu aripile desfăcute) şi mai multe torţi. Alte analogii apropiate de spaţiul provinciei Dacia, în acest moment, provin din Pannonia Superior, de la Carnuntum şi Siscia. Datarea lămpilor din aceasta categorie se poate realiza prin două modalităţi: 1. prin asocierea cu datarea opaiţelor din tipul Firamalampen cu ştampilele meşterilor Apolaustus (mijlocul sec. al II-lea p.Chr. – sfârşitul sec. al II-lea p.Chr.), Festus (prima jumătate a sec. al II-lea – prima jumătate a sec. al III-lea p.Chr.); 2. pe baza contextului stratigrafic al descoperirii pieselor de iluminat într-un nivel de locuire roman datat între mijlocul sec. al II-lea p.Chr. şi sfârşitul acestuia. În acest context, apreciem opaiţele cu ansa ce reprezintă un vultur cu aripile desfăcute ca aparţinând perioadei de circulaţie cuprinse între mijlocul sec. al II-lea până spre sfârşitul acestuia. Chiar dacă aceste nouă lămpi au fost descoperite doar în apodyterium, din thermae I, şi în nici un alt loc din aşezarea civilă şi castrul mare de la Tibiscum, putem avansa ipoteza unei producţii locale a pieselor într-un atelier tibiscens. Până la noi descoperiri de asemenea lămpi, apreciem piesele de iluminat în discuţie ca fiind produse locale ale unui atelier ce a funcţíonat în aşezarea civilă de la Tibiscum. Ceea ce diferenţiază opaiţele cu ciocul rotund, de formă dreptunghiulară, circulară, triunghiulară, cunoscute în Dacia, de lămpile în discuţie sunt două elemente: ansa în formă de vultur cu aripile desfăcute şi forma lor caracterizată prin excelenţă din piese cu mai multe ciocuri, pentru iluminatul unor spaţii mari.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Omul, fluviul şi marea: studii de arheologie şi istorie în onoarea lui Florin Topoleanu la a 65-a aniversare
  • Editura: Mega
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2017
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: anul 2017; seria Biblioteca Istro-Pontica. Seria Arheologie 13
  • Paginaţia: 65-84
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  9 / 33   >  >|