Veşmântul mohorât impodobit cu astre. Circulaţie şi semnificaţie

Subiect: În textele tradiţionale româneşti şi, in special, in colind, apariţiile sacre ale lui Dumnezeu se produc sub aura simbolică a unor însemne care autentifică şi consfinţesc epifania. Mântuitorul sau Bătrânul Crăciun se arată colindătorilor şi gazdei ca mesager divin într-un veşmânt regesc, lung până-n pământ, mohorât, adică purpuriu, decorat cu simboluri astrale: soarele pe piept, luna pe spate, iar luceferii pe umeri. În baladă, simbolurile astrale sunt însoţite şi de alte semne dintre care cele mai frecvente sunt spicul de grâu şi sabia. Pornind de la astfel de considerente, autorul îşi propune să elucideze originea acestor imagini simbolice şi dinamici, precum şi reutilizarea lor în spaţiu şi timp.
Limba de redactare: română; franceză
Secţiunea: Etnografie, folclor, etnologie
Vezi publicația: Oltenia - Studii şi Comunicări
Editura: Morin
Loc publicare: Craiova
Anul publicaţiei: 2001
Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XI; anul 2001; seria etnografie
Paginaţia: 31-35
Navigare în nr. revistă: |< < 7 / 19 > >|