Dacii. Despre complexitatea mărimilor etnice, politice şi culturale ale istoriei spaţiului Dunării de Jos (I)

  • Subiect: Terminologia modernă trebuie să pornească de la informaţiile istorice de bază şi să încerce să le reflecte într-un mod adecvat. De aceea apare ca necesar să se renunţe la construcţia anistorică a conceptului generalizator de „geto-daci", care implică o identitate a celor două mărimi istorice distincte şi, prin aceasta, existenţa unui pseudo-etnos unitar. Noţiunea de „geto-dacic" ar trebui limitată la domeniul lingvistic, ca denumire a unei grupe de limbi, respectiv dialecte ale limbii trace. Această noţiune nu ar trebui folosită, nici implicit, nici explicit, ca determinativ etnic, chiar dacă în cercetarea românească a căpătat dimensiunile unui pseudo-fapt. De aceasta se leagă şi acea falsă imagine istorică, conformă cu dogma autohtoniei şi a continuităţii autohtone, după care poporul român este rezultatul unui proces de romanizare înfăptuit pe o baza etnică autohtonă unitară, aceea a „geto-dacilor".
  • Limba de redactare: Română
  • Secţiunea: DISCUŢII
  • Vezi publicația: Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie (SCIVA)
  • Editura: Editura Academiei Române
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1998
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: nr. în TOM: 1; ianuarie-martie; anul 1998
  • Paginaţia: 61-96
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  5 / 6   >  >|