Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Antichitătile între original şi fals, între inspiraţie şi imitaţie. Despre o pereche de cercei din Colecţia Orghidan

  • Subiect: Subiectul articolului îl reprezintă o pereche de cercei din Colecţia Orghidan. Deşi podoabele au fost considerate până acum antice, ele au fost în realitate realizate în ultima treime a secolului al XIX-lea în contextul curentului „Renaşterii Arheologice”. Piesele au fost lucrate la Napoli în atelierele lui Giacinto Melillo, unul dintre elevii şi colaboratorii apropiaţi ai lui Alessandro Castellani. Încercarea de a surprinde şi de a înţelege cât mai bine particularităţile acestor podoabe a prilejuit o incursiune în diversitatea formală a podoabelor antice şi moderne. Contextul cultural în care au fost create acestea a fost puternic influenţat de obiceiul călătoriilor educaţionale şi de plăcere cunoscute sub denumirea de Grand Tour. Mulţi dintre cei care se încumetau la drum se îndreptau spre Italia şi se întorceau apoi din această aventură cu tot felul de suvenire. De asemenea, în aceeaşi perioadă se înmulţesc şi „cercetările arheologice” din peninsulă, pe atunci o activitate concentrată mai mult pe descoperirea unor artefacte cât mai frumoase şi mai impresionante, care să poată fi apoi cât mai bine vândute. Înmulţirea podoabelor antice recuperate astfel a generat, la rândul său, atât o creştere a cererii venită din partea colecţionarilor, a muzeelor sau a elegantelor timpului, cât şi o mai bună cunoaştere a structurii şi caracteristicilor acestora. Podoabele etrusce, greceşti sau romane au devenit astfel, nu doar o valoroasă sursă de inspiraţie pentru bijuteriile moderne, dar şi repere pentru o importantă industrie în care limitele dintre imitaţie, fals, pastişă sau restaurare nu erau încă foarte bine stabilite. Cerceii din Colecţia Orghidan nu pot fi consideraţi un fals pentru că au fost lucraţi într-un atelier care îşi recunoştea şi asuma sursele de inspiraţie, specificitatea acestor podoabe rezultând exact din măiestria stimulată de artefactele antice. Pe de altă parte, chiar dacă inspiraţia Antichităţii era o realitate asumată, podoabele puteau contopi elemente din tradiţii diferite oferind, în final, doar o reinterpretare. Mici piese de colecţie, povestea cerceilor s-a scurtcircuitat undeva pe parcurs şi, având un aspect care corespundea foarte bine cu imaginarul comun al podoabele antice, au fost încadrate în această categorie chiar dacă, în mod clar, nu îşi găseau analogii printre cerceii de tradiţie elenistică sau romană şi chiar dacă unele dintre particularităţile lor structurale sau formale nu ar fi recomandat acest lucru.
  • Limba de redactare: română (rezumat în engleză şi română)
  • Secţiunea: Studii/Studies
  • Vezi publicația: Cercetări Arheologice: CA
  • Editura: Muzeul Naţional de Istorie a României
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 2022
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXIX; nr. în TOM: 1; anul 2022
  • Paginaţia: 375-400
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  19 / 21   >  >|