Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”

  • Subiect: Pentru multe dintre naţiunile Europei. secolul al XX-lea a constituit o răscruce. Pentru continentul care a gestionat, cu prioritate, două războaie mondiale, această sută de ani a oferit cadrul unor repetate „reaşezări" de autoritate, redimensionări ale proximităţilor, schimbări de atitudine faţă de vechi parteneri, treceri derutante de la prietenie la inimiciţie, de la înţelegere la intoleranţă. Din tot acest zbucium s-a dobândit o experienţă, poate, unică, referitoare la importanţa conştientizării identităţii personale şi a celei de grup. România a fost una dintre ţările care a trăit schimbări dramatice, şocante, de la modificarea graniţelor şi reorganizarea teritoriului, la forma de guvernământ (de exemplu, monarhie constituţională – Carol I, Ferdinand, monarhie autoritară – Carol al II-lea, „democraţie populară”). Interesul pentru creionarea identităţilor naţionale, în Europa, s-a manifestat timpuriu. Contururi marcate au dobândit demersurile de acest tip în perioada Luminilor, pentru ca, în secolul al XIX-lea, cu deosebire în cea de a doua jumătate a lui, să se fixeze repere sigure pentru adunarea şi sistematizarea datelor pe care urmau să se sprijine demersurile politice iniţiate în vederea constituirii statelor naţionale. O istorie încărcată de evenimente şi acţiuni, în care au fost implicate personalităţi ale vieţii culturale şi politice, dar şi grupuri de activişti entuziaşti, au făcut ca în societatea românească să apară mai multe structuri implicate în gestionarea culturii, unele sub formă instituţională, altele ca iniţiative particulare, al căror interes s-a concentrat în jurul aşa-numitei „tradiţii populare”. Periodice cu circulaţie naţională sau locală, asociaţii, societăţi savante, edituri care aveau în program tipărirea şi difuzarea „folclorului” în cele mai diverse medii sociale, chiar programe de culegere şi studiere a textelor şi informaţiilor despre tradiţii şi obiceiuri au funcţionat până în preajma Primului Război Mondial. Împlinirea a 90 de ani de la evenimentele de referinţă din 1918 a determinat să consacrarea sesiunii Atelierelor „ Brăiloiu” din anul 2008 unui aspect mai puţin cercetat din istoria culturală referitor la rolul şi locul pe care l-a avut cultura tradiţională românească în edificarea identităţii naţionale după Primul Război Mondial şi dezvoltarea disciplinelor etnologice în perioada interbelică. Favorizate de o istorie bogată, care le-a precedat, şi de prezenţa unei strategii care preconiza o continuitate şi o dezvoltare „în adâncime”, cercetările din domeniile menţionate au fost marcate de prezenţa şi activitatea unor mari personalităţi care au preluat, îmbogăţit, adaptat şi modernizat studiile efectuate de înaintaşi, în secolele precedente. Prin materialele publicate în acest tom al „Anuarului Institutului de Etnografie şi Folclor «C. Brăiloiu»”, autorii au căutat să puncteze mai întâi, acel moment de răscruce care a fost introducerea tiparului în Ţările române, mai apoi, prin câteva intervenţii ale participanţilor la sesiune, tematica amintită; materialul inedit este edificator pentru ce a însemnat implicarea diverselor categorii sociale în pregătirea acţiunilor de instituţionalizare a cercetării din domeniile etnologice.
  • Limba de redactare: română; engleză
  • Vezi publicația: Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”
  • Editura: Editura Academei Române
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 2009
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 20; anul 2009; subtitlu: Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”; seria Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor, Serie Nouă
  • Paginaţia: 1-206
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  1 / 1   >  >|