Consideraţii asupra seviciului religios în armata română

  • Subiect: Primele mărturii legate de existenţa preoţilor militari, provin din perioada regulamentară. De exemplu, in anul 1834, exista un confesor al capelei in statul major al dorobanţilor. In condiţiile izbucnirii Primului Război Mondial s-au luat o serie de măsuri cu privire la preoţii militari care urmau să fie mobilizaţi. Fiecare unitate de armată urma să aibă propriul preot, fie măcar cu titlul de preot de rezervă. Preotul putea spovedi trupa in masă sau individual, numai pentru cei care aveau ceva deosebit de spus. In cazul in care vreun soldat mahomedan sau evreu cerea să fie spovedit şi impărtăşit, acest lucru nu se putea face decat numai cu condiţia convertirii lui la creştinism. Binecuvantarea trupei se făcea la plecarea ei din garnizoană. Preotul săvarşea sfinţirea apei mici şi apoi ţinea trupei o cuvantare ocazională, in care se arăta, de regulă, insemnătatea momentului şi vitejia strămoşilor.
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Acta Musei Porolissensis: ActaMP
  • Editura: POROLISSUM
  • Loc publicare: Zalău
  • Anul publicaţiei: 2012
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXXIV; anul 2012; seria istorie-etnografie
  • Paginaţia: 127-140
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  13 / 43   >  >|