Volumul de față adună studiile autorului care ar fi trebuit să alcătuiască o istorie a sociologiei românești, alături de Traian Herseni, o lucrare care nu a mai apucat să fie realizată. Stahl explorează diverse curente și gânditori ai istoriei sociale a României, evidențiind contribuțiilor lor semnificative în acest domeniu. În cele 10 capitole se parcurge o istorie a gândirii sociologie românești din perioada cuprinsă între secolele XVIII și până la începutul perioadei postbelice. Capitolul unu analizează problemele sociale din Țările Române din epoca domniilor fanariote și până la Regulamentele Organice. Sunt analizate ideile și operele gânditorilor umaniști Nicolae Milescu, stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir. Capitolul al doilea analizează problemele sociale ale revoluțiilor pașoptiste sau "chestiunea rurală". Se remarcă doi gânditori care stau la baza ideilor și programelor sociale ale revoluțiilor pașoptiste și anume Nicolae Bălcescu și Ion Heliade Rădulescu. Capitolul al treilea analizează problemele sociale din epoca modernizării noului stat român precum și gânditorii care au stat la baza reformelor sociale din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și anume A. G. Golescu, Barbu Catargiu și Mihail Kogălniceanu. Capitolul al patrulea este dedicat conservatorismului și marilor teoreticieni ai ideologiei conservatoare și anume Mihail Kogălniceanu, A.D. Xenopol, Theodor Rosetti, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Luca Caragiale și Dumitru Drăghicescu. Capitolul al cincilea analizează organizarea științifică a cercetării de stat și anume organizarea cercetării statistice, geografice, sociologice. Capitolul al șaselea analizează gândurile și opera lui Ion Ionescu de la Brada și curentul monografiilor militant-sociale. Capitolul al șaptelea analizează începuturile socialismului în România. Sunt analizate gândurile și operele socialiștilor din țară, respectiv Ion Nădejde, Ștefan Stâncă, Ecaterina Arbore, Christian Racovschi și Raicu Ionescu-Rion sau ale socialiștilor care au emigrat în Rusia țaristă, respectiv Nicolae Zubcu Codreanu, doctorul N. Russel și Zamfir Arbure. Capitolul al optulea analizează ideile și opera lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Capitolul al nouălea analizează curentele care s-au opus ideilor lui Dobrogeanu-Gherea, respectiv "tinerimea generoasă" și poporaniștii, reprezentați prin Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu și Eugen Lovinescu. Ultimul capitol gânditori ai ideilor sociale din perioada interbelică, respectiv Ștefan Zeletin, Șerban Voinea, Lotar Rădăceanu, Virgil Madgearu, Mihail Manoilescu, Lucrețiu Pătrășcanu și Marin Chirițescu-Arva.