Aceasta este un incunabul care reproduce celebra lucrare Etymologiae sau Origines, redactată de Isidor din Sevilla între anii 600 și 625. Textul este considerat prima enciclopedie a culturii occidentale. El cuprinde douăzeci de cărți și aproape cinci sute de capitole. Popularitatea sa a fost imensă: peste o mie de manuscrise au circulat în Evul Mediu, iar în Renaștere a fost retipărită de mai multe ori, fiind publicate cel puțin zece ediții între 1470 și 1580.
Isidor din Sevilla (Isidorus Hispalensis) s-a născut în jurul anului 560 la Cartagena, într-o familie de rang înalt, și a primit educație solidă la școala catedrală din Sevilla, unde a studiat latina, greaca și ebraica. A fost o personalitate influentă în curtea regatului vizigot. În anul 600 a devenit episcop al Sevillei fiind și unul dintre cei mai importanți cărturari ai epocii. În această perioadă a sprijinit monahismul, a întărit disciplina religioasă și a contribuit la convertirea vizigoților de la arianism la catolicism. A prezidat mai multe sinoade, inclusiv Conciliul IV de la Toledo, unde a impus crearea de seminarii episcopale pentru studiul limbilor clasice, artelor liberale, dreptului și medicinei. Prin activitatea sa, a reușit să unească tradiția romană cu cultura vizigotă și să salveze fragmente importante din moștenirea antică. A murit la 4 aprilie 636, după 32 de ani ca arhiepiscop, fiind venerat ca sfânt și considerat „ultimul cărturar al lumii antice”. Format într-un mediu în care cultura antică se întâlnea cu tradiția creștină, Isidor a devenit un mediator între aceste două lumi. A fost un organizator al vieții bisericești, un autor prolific și un spirit enciclopedic, preocupat să salvgardeze moștenirea intelectuală a Antichității pentru generațiile viitoare.
Sursele pe care le-a consultat sunt exclusiv latine și numără aproximativ 154 de autori. Printre aceștia se regăsesc scriitori păgâni precum Cicero, Vergilius, Ovidius sau Suetoniu, dar și autori creștini precum Sfântul Ieronim, Eusebiu din Cezareea sau Chiril din Alexandria. Această dublă tradiție, păgână și creștină, conferă lucrării un caracter de sinteză culturală. Isidor adoptă o atitudine critică față de superstiții. Respinge credința în puterea magică a obiectelor, neagă astrologia și horoscoapele, și ironizează vechile practici ale augurilor romani. În privința zeilor din mitologia romană, recurge la teoria evhemerismului, considerându-i oameni excepționali divinizați după moarte.
Etymologiae a rezumat și a organizat o mare bogăție de cunoștințe din sute de surse clasice; trei dintre cărțile sale se bazează în mare parte pe Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân. Isidor îl menționează pe Pliniu, dar nu și pe ceilalți autori principali ai săi, și anume Cassiodorus, Servius și Gaius Julius Solinus. Tema centrală a lucrării este etimologia. Isidor era convins că analiza cuvintelor dezvăluie adevărul despre realitate. Din această perspectivă, Etymologiae nu este doar o colecție de informații, ci un mod de a ordona universul prin limbaj.
Subiectele abordate sunt extrem de variate: gramatică, retorică, logică, matematică, medicină, drept, teologie, zoologie, cosmografie, geografie, arhitectură, agricultură, război, jocuri, meșteșuguri și viața cotidiană. Organizarea lucrării în douăzeci de cărți oferă o imagine completă asupra cunoașterii medievale, transformând Etymologiae într-un adevărat atlas
Acest incunabul a fost tipărit la 19 noiembrie 1472 de către Günther Zainer la Augusburg. Este scrisă în latina medievală și a intrat în colecția Batthyaneum în anul 1792. Günther Zainer (sau Zeyner ori Zeiner) ( născut în 1430 și la mort la 1 octombrie 1478) a fost primul tipograf din Augsburg, unde a lucrat din 1468 până la moartea sa; a produs aproximativ 80 de cărți, inclusiv două ediții germane ale Bibliei și primul calendar tipărit. A venit la Augsburg din Strassburg și, între 1472–1476, a tipărit trei lucrări ample de instrucție morală. De asemenea, a tipărit prima carte mare ilustrată, Legenda aurea a lui Jacobus de Voragine, în două volume cu 131 de gravuri în lemn, între 1471–1476. Johann Zainer, primul tipograf din Ulm, a fost probabil fratele său.
