Lucrarea de față este o traducere în limba română a patru lucrări scrise de umanistul neerlandez Erasmus din Rotterdam. Este vorba de tratatele „Dulce bellum inexpertis” („Războiul pare frumos numai celor neștiutori”) și „Quarella pacis” („Plângerea păcii”) cât și dialogurile Militis et Cartusiani (Dialog între un soldat și un călugăr cartusian) și Charon. Toate acestea tratează subiectul păcii și războiului, Erasmus din Rotterdam fiind printre primii gânditori care au scris împotriva culturii războiului. Dulce bellum inexpertis a fost scris cel mai probabil între 1513 și 1514 și a fost publicat în ediție princeps la Leuven în anul 1517. Tratatul este o pledoarie pentru pace printre oamenii civilizați, și îndeosebi printre creștini. Este totodată o critică adusă culturii războiului promovat de regi și chiar de elita bisericească formată din episcopi, cardinali sau chiar papi. Quarella pacis a fost scrisă în 1516 și publicată în 1517. Erasmus analizează și atacă fundamentele care legitimează războiul. Colloquium militis cum Carthusiano a apărut în 1523 și este un dialog purtat între un soldat și un călugăr din ordinal cartusian, în care fiecare dintre aceștia deplânge viața celuilalt. Charon este un alt dialog, publicat în anul 1529 care redă conversația dintre luntrașul lui Hades din Infern, care trecea sufletele celor morți peste râurile Acheron și Styx, și Alastor care discutau despre mulțimea de suflete care urmau să treacă în lumea celor morți. Este o critică adusă atât prinților și regilor războinici cât și a celor care îi sfătuiau, îndeosebi cardinalii și episcopii. Charon se plânge de sarcina dificilă pe care urmează să o îndeplinească și cere ca și regii și cardinalii să vâslească alături de el.
Erasmus Desiderius din Rotterdam (1466 – 1536) a fost un teolog neerlandez și unul dintre cei mai importanți cărturari umaniști din perioada Renașterii și Reformei. Prin lucrările sale aduce o critică rigidității dogmelor religioase, a ignoranței, superstițiilor, practicilor imorale și structurilor autoritare ecleziastice, fiind considerat unul din precursorii Reformei, desi nu a aderat niciodată la Protestantism. Principalele sale lucrări au fost Laus Stultitiae" ("Elogiul nebuniei", 1509), Enchiridion militis christiani" ("Manualul combatantului creștin", 1503), De Ratione Studii", ("Despre rațiunea învățării", 1511), De Ratione Studii", ("Despre rațiunea învățării", 1511) și altele. A realizat și traducerea în limba latină a versiunii grecești a Noului Testament, traducere folosită și de Martin Luther în traducerea în germane a Bibliei.
Lucrarea de față tratează doar părți din aceste lucrări. Pentru traducerea lucrării Dulce bellum editorii acestui volum au folosit ediția franceză realizată de Yvonne Remy și Rene Dunil-Marquebreucq din 1953. Pentru traducerea lucrării Quarella pacis s-a folosit ediția princeps, în latină din anul 1517. Pentru cele două dialoguri s-a folosit ediția din latină C. Tauhnitanae din 1872, respectiv 1874. Traducerea în română a fost făcută de arheologul și epigrafistul român Iorgu Stoian (1903 – 1983).
