Lucrarea de față cuprinde biografiile lui Solon și Pericle realizate de istoricul grec Plutarh în lucrarea „Vieți Paralele”. Lucrarea este editată de filologul grec Achilleas Tzarzanos (1873 – 1946).
Vieți paralele sau Vieților oamenilor iluștri cuprindea o colecție de biografii scrise în greacă de istoricul Plutarh, între anii 100 și 120 p.Chr. Prezintă viețile unor personalități politice și militare din lumea greco-romană, organizate în perechi, fiecare pereche fiind paralelă a unui grec și a unui roman. Plutarh folosește numeroase surse grecești și latine pentru a atesta existența unei moșteniri comune greco-romane și pentru a crea un nou gen literar . Exercițiul comparației dintre două personalități grecești și romane reînnoiește genul laudei și blamării , din perspectivă dialectică. Viețile paralele oferă portrete mai mult moraliste decât istorice: ele urmăresc, conform logicii platonice , să distingă și să imite Frumosul .și virtutea (sau arete ). În starea sa actuală, Viețile paralele adună 46 de biografii prezentate în perechi, în paralel cu un celebru grec și roman (de exemplu , Alexandru cel Mare și Cezar ). La sfârșitul anumitor perechi de biografii, un scurt text ( σύγκρισις / súnkrisis , „comparație”) compară cele două personaje .
Ediția de față cuprinde doar biografiile lui Solon și Pericle. Solon ocupă un rol important în cadrul lucrării lui Plutarh. Este înfățișat ca un filozof politic și etic care ura tirania. Solon era comparat de Plutarh cu Publicola, consul al Romei republicane în anul 509, după exilarea lui Lucius Tarquinius Collatinus.
Plutarh îl compară pe Pericle cu Fabius Maximus amândoi având trăsături în comun: precum faptul că erau superstițioși în plan religios, erau onești, buni oratori, erau precauți în luarea măsurilor în plan militar etc. Amândoi sunt prezentați ca bărbați care pot conduce statul în momente dificile, însă Pericle este văzut ca cel care reușește să atingă măreția făcând din Atena polis-ul dominant în lumea greacă și cel care construiește Acropolele.
Plutarh (46 – 125 p. Chr.) a fost un filozof și biograf roman de origine greacă. S-a născut în Grecia, la Cheroneea, în Beoția, făcând parte dintr-o familie bogată. Din anul 65 studiază la școala platoniciană din Atena fiind elevul lui Ammonius. Ulterior, la începutul deceniului al optulea ajunge la Roma, unde predă greaca și etica. A dobândit cetățenia romană adoptând gentilicul Mestrius. A avut și o activitate politică specifică unui tânăr dintr-o familie înstărită deținând diverse funcții politice dar și religioase, fiind preot al lui Apollo la Delphi. Cele mai importante lucrări ale sale sunt Viețile paralele, o colecție de biografii și Moralia (Lucrările Morale), o colecție de texte despre filozofia morală. A mai avut lucrări despre astronomie și cosmologie.
